Impactul digitalizării asupra evaluării riscurilor fiscale pentru antreprenorii români

Digitalizarea administrațiilor fiscale în România, prin implementarea sistemelor precum e-Factura, SAF-T și e-Transport, redefinește relația dintre contribuabili și autoritățile fiscale. Aceste sisteme oferă ANAF acces la un volum de informații fără precedent, permițând o analiză de risc mai eficientă și rapidă, care nu se limitează doar la inspecțiile fiscale tradiționale. Astfel, informațiile despre tranzacții pot ajunge în sistemele ANAF înainte ca acestea să fie analizate în detaliu de către departamentele financiar-contabile ale contribuabililor.

Această schimbare în dinamica relației fiscale implică faptul că riscurile fiscale nu mai sunt identificate exclusiv în timpul inspecțiilor, ci pot fi detectate pe parcursul raportării. ANAF poate analiza datele raportate aproape în timp real, selectând pentru verificare tranzacțiile care ridică semne de întrebare, în funcție de tratamentul fiscal aplicat, profilul contribuabilului sau justificarea economică a operațiunii. În acest context, companiile nu trebuie doar să respecte obligațiile de raportare, ci trebuie să demonstreze că tranzacțiile înregistrate sunt efectuate în interesul activității economice și sunt susținute de documentație adecvată.

Autoritățile fiscale își concentrează atenția asupra tranzacțiilor pentru care există îndoieli legate de legătura cu activitatea economică desfășurată de contribuabil sau de beneficiul economic obținut. Riscurile fiscale pot apărea dintr-o gamă variată de situații, inclusiv servicii de consultanță, management, marketing, IT, resurse umane, cheltuieli cu deplasări și evenimente. De asemenea, nu este vorba doar despre tranzacțiile cu persoane afiliate, ci și despre achizițiile de la terți, mai ales când serviciile sunt recurente sau nu sunt susținute de documente care să permită înțelegerea clară a necesității operațiunii.

Un aspect esențial este că, în prezent, autoritățile fiscale au o vizibilitate mult mai mare asupra datelor raportate de contribuabili. Prin sistemele e-Factura și SAF-T, ANAF poate observa detalii precum furnizorul, natura bunurilor sau serviciilor achiziționate, tratamentul TVA aplicat și frecvența tranzacțiilor. Corelarea acestor informații poate evidenția operațiuni care nu se aliniază cu profilul economic al contribuabilului, ceea ce poate conduce la întrebări suplimentare sau la o analiză de risc mai detaliată.

Sistemul e-Transport, deși are un rol diferit, completează această analiză prin adăugarea unei perspective operaționale asupra mișcării bunurilor. Acesta permite compararea informațiilor fiscale și contabile cu datele privind deplasarea efectivă a bunurilor, oferind autorităților o imagine de ansamblu asupra tranzacțiilor.

Practic, ANAF a început să analizeze nu doar existența formală a documentelor, ci și justificarea economică a cheltuielilor. Exemplele recente de ajustări fiscale indică o tendință clară: autoritățile verifică dacă o cheltuială este susținută nu doar formal, ci și din punct de vedere economic. Aceasta înseamnă că, pentru a evita riscurile fiscale, companiile trebuie să demonstreze că serviciile achiziționate au fost efectiv prestate și că au generat un beneficiu economic identificabil.

În concluzie, digitalizarea a transformat profund evaluarea riscurilor fiscale, iar companiile trebuie să fie pregătite să justifice nu doar ce au achiziționat, ci și de ce au avut nevoie de acele achiziții. Ecosistemul digital fiscal din România impune o coerență a informațiilor transmise prin sistemele e-Factura, SAF-T și e-Transport, iar riscurile fiscale pot apărea chiar din momentul în care o operațiune este înregistrată și raportată. Astfel, justificarea economică, documentația suport și tratamentul fiscal aplicat trebuie să fie avute în vedere încă de la momentul operațiunii, nu doar ulterior, la solicitarea ANAF.