Clarificări necesare privind împrumuturile intragrup și deductibilitatea dobânzilor

Camera Consultanților Fiscali (CCF) a solicitat o clarificare urgentă a prevederilor din Codul fiscal referitoare la împrumuturile intragrup, în special în ceea ce privește deductibilitatea dobânzilor și impactul asupra impozitului pe profit. Această solicitare vine în contextul în care dobânzile aferente acestor împrumuturi între companiile mamă și fice din România au un statut neclar, ceea ce poate genera confuzii și litigii. CCF subliniază că, dacă dobânzile sunt considerate ca atare, ele ar trebui să fie deductibile fiscal. În caz contrar, ar trebui să fie încadrate în altă categorie, ceea ce ar implica o modificare a impozitului pe profit al companiei.

Președintele CCF, Dan Manolescu, a adresat o scrisoare ministrului Finanțelor, Alexandru Nazare, în care propune o reanaliză a sumelor tratate contractual drept „dobânzi”. Aceste sume ar trebui să fie reevaluate pentru a stabili natura lor fiscală, având în vedere reîncadrarea finanțării ca și contribuție la capitalurile proprii, conform articolului 11 din Codul fiscal și principiilor din Ghidul OCDE privind prețurile de transfer. Această reanaliză este necesară în special în cazul în care se constată că o parte din împrumutul intragrup este, de fapt, capital propriu, ceea ce ar modifica statutul fiscal al dobânzilor plătite.

În prezent, inspectorii ANAF reîncadrează fiscal împrumuturile intragrup primite de societăți române de la entitățile afiliate nerezidente. Aceste reîncadrări sunt adesea bazate pe analize de comparabilitate, care evaluează dacă împrumuturile respectă condițiile unui împrumut acordat între părți independente. În multe cazuri, se constată că nivelul de îndatorare al societăților debitoare depășește ceea ce ar fi acceptabil în relațiile comerciale între entități independente. Drept urmare, ANAF reîncadrează componentele excedentare ale finanțării, stabilind că acestea nu au natura economică a unui împrumut, ci a unei contribuții la capitalurile proprii.

Această reîncadrare are implicații fiscale semnificative, deoarece cheltuielile cu dobânzile plătite pentru componentele excedentare devin nedeductibile, ceea ce afectează baza impozabilă a impozitului pe profit. CCF consideră că este esențială continuarea analizei asupra naturii economice a dobânzilor plătite și stabilirea efectelor fiscale ale unei posibile reîncadrări. Dacă se ajunge la concluzia că tranzacția de finanțare nu este un împrumut, atunci dobânzile plătite nu mai pot fi tratate ca atare, ceea ce ridică întrebări despre impozitul pe veniturile obținute de nerezidenți.

În cazul în care autoritățile fiscale decid că finanțarea nu este un împrumut, este necesară o analiză detaliată a naturii sumelor plătite ca dobânzi. Aceste sume ar putea fi considerate dividende sau alte tipuri de venituri, fiecare având un tratament fiscal diferit. Această distincție este crucială, deoarece schimbarea statutului fiscal al plăților poate influența semnificativ impozitul datorat.

CCF a subliniat că nu există suficiente reglementări legale care să clarifice acest tratament fiscal, motiv pentru care este necesară o revizuire a prevederilor din Codul fiscal. CCF își exprimă disponibilitatea de a colabora cu Ministerul Finanțelor și ANAF pentru a elabora clarificări sau completări normative corespunzătoare, în contextul aderării României la OCDE. Această inițiativă ar putea contribui la stabilirea unor reguli mai clare și mai coerente pentru gestionarea împrumuturilor intragrup și a dobânzilor aferente, reducând astfel riscurile de litigii și interpretări diferite.