Vânzări între firme cu acționari rude și obligația dosarului prețurilor de transfer

Dosarul prețurilor de transfer este un document esențial prin care contribuabilii demonstrează respectarea principiului valorii de piață în tranzacțiile cu persoanele afiliate. Acesta nu doar că îndeplinește o obligație legală, dar oferă și o imagine clară asupra structurii operaționale a grupului, rolul fiecărei entități, funcțiile îndeplinite, riscurile asumate și activele utilizate. Prin urmare, rezultatele financiare prezentate trebuie să reflecte realitatea economică a grupului.

Un aspect important este stabilirea dacă două societăți sunt considerate persoane afiliate, mai ales în contextul în care acționarii sunt rude. Conform legislației fiscale, simpla rudenie între acționari nu determină automat afilierea. Este necesar să se verifice dacă există o participație directă sau indirectă de cel puțin 25% sau dacă există un control efectiv asupra societăților. Dacă nu există o relație de afiliere conform Codului fiscal, tranzacțiile dintre aceste societăți nu se încadrează în sfera documentației privind prețurile de transfer, chiar dacă acționarii sunt rude.

Dacă se confirmă că societățile sunt afiliate, este esențial să se analizeze tranzacțiile dintre ele prin prisma principiului valorii de piață. Obligația de a întocmi dosarul prețurilor de transfer depinde de categoria contribuabilului și de valoarea anuală cumulată a tranzacțiilor cu persoanele afiliate. Conform Ordinului ANAF nr. 442/2016, pentru marii contribuabili care au obligația de a întocmi anual dosarul, aceasta intervine dacă valoarea totală anuală a tranzacțiilor cu toate persoanele afiliate, exclusiv TVA, depășește anumite praguri: 200.000 euro pentru dobânzi aferente serviciilor financiare, 250.000 euro pentru prestări de servicii și 350.000 euro pentru achiziții sau vânzări de bunuri corporale ori necorporale.

Pentru contribuabilii mici și mijlocii, precum și pentru marii contribuabili care nu sunt obligați la întocmirea anuală a dosarului, acesta se întocmește și se prezintă doar la solicitarea organului fiscal, în cadrul unei inspecții fiscale, dacă sunt depășite următoarele praguri: 50.000 euro pentru dobânzi, 50.000 euro pentru prestări de servicii și 100.000 euro pentru achiziții sau vânzări de bunuri corporale ori necorporale.

Dacă pragurile stabilite nu sunt atinse, nu există obligația de a întocmi dosarul prețurilor de transfer. Totuși, contribuabilul trebuie să fie capabil să justifice respectarea principiului valorii de piață în cazul unei eventuale inspecții fiscale. În ceea ce privește raportarea tranzacțiilor cu persoane afiliate, acestea nu se declară distinct în Declarația 394 doar pentru că sunt realizate între afiliați. Tranzacțiile se raportează conform regulilor generale aplicabile operațiunilor taxabile efectuate pe teritoriul național între persoane înregistrate în scopuri de TVA. Formularul D394 nu impune un prag valoric de la care tranzacțiile cu persoane afiliate trebuie declarate separat, dar include o secțiune informativă pentru operatiunile desfășurate cu acestea.

Pentru a stabili afilierea, Codul fiscal se bazează pe gradul de rudenie și criteriul controlului, reglementând relația de afiliere prin raportare la aceste aspecte. Este important ca firmele să fie conștiente de aceste reglementări pentru a evita eventuale probleme fiscale și pentru a asigura o gestionare corespunzătoare a obligațiilor de conformare.