Reguli de ieșire din sistemul de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor în 2026

Începând cu anul 2026, au fost implementate modificări semnificative în ceea ce privește condițiile de încadrare și menținere a persoanelor juridice ca microîntreprinderi, în scopul plății impozitului conform legislației fiscale române. Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești a emis un comunicat care detaliază regulile de ieșire din sistemul de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor în cursul anului, subliniind că anumite condiții trebuie respectate pentru a evita trecerea la impozitul pe profit.

Una dintre principalele situații care determină o microîntreprindere să datoreze impozit pe profit este depășirea plafonului de venituri de 100.000 euro într-un an fiscal. Această limită se verifică prin cumularea veniturilor realizate, inclusiv veniturile din transferul mijloacelor fixe sau terenurilor, în cazul în care microîntreprinderea efectuează mai mult de un transfer de active. De asemenea, dacă o microîntreprindere nu depune la termen situațiile financiare anuale pentru exercițiul financiar precedent, aceasta va datora impozit pe profit începând cu trimestrul în care nu mai este îndeplinită această condiție.

O altă situație importantă este legată de condiția referitoare la salariati. Dacă o microîntreprindere nu mai îndeplinește cerințele legate de numărul de angajați, aceasta va fi supusă impozitului pe profit începând cu trimestrul următor. De exemplu, pentru o microîntreprindere cu un singur salariat, dacă acesta își încetează raportul de muncă, microîntreprinderea trebuie să angajeze un nou salariat în termen de 30 de zile pentru a nu datora impozit pe profit. Dacă nu reușește să facă acest lucru, impozitul se va aplica începând cu trimestrul următor. De asemenea, persoanele juridice nou-înființate care nu angajează personal în termen de 90 de zile de la înregistrare vor datora impozit pe profit.

Verificarea condiției referitoare la salariati se face în conformitate cu legislația muncii, iar un salariat este definit ca fiind persoana angajată cu contract individual de muncă cu normă întreagă. Totuși, microîntreprinderile pot îndeplini această condiție și prin angajarea de persoane cu contracte de muncă cu timp parțial, atâta timp cât fracțiunile de normă însumate echivalează cu o normă întreagă. De asemenea, contractele de administrare sau mandat, cu o remunerație minimă garantată, sunt considerate suficiente pentru a îndeplini cerințele.

Există și alte situații care pot determina ieșirea din sistemul de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor. De exemplu, dacă o microîntreprindere începe să desfășoare activități în domenii reglementate, cum ar fi activitățile bancare sau asigurările, aceasta va datora impozit pe profit începând cu trimestrul în care a început aceste activități. De asemenea, dacă unul dintre acționarii unei microîntreprinderi deține, direct sau indirect, peste 25% din titlurile de participare, acest lucru va determina, de asemenea, trecerea la impozitul pe profit.

Aceste reglementări sunt esențiale pentru microîntreprinderile din România, deoarece ele stabilesc clar condițiile în care o entitate poate rămâne în sistemul de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor. Este important ca antreprenorii și managerii de microîntreprinderi să fie conștienți de aceste modificări și să se asigure că respectă toate cerințele legale pentru a evita penalizările fiscale.