Regularizarea dividendelor interimare în cazul cesiunii părților sociale

Dividendele interimare pot fi distribuite trimestrial pe baza situațiilor financiare interimare, conform articolului 67 alineatul (2) din Legea societăților nr. 31/1990. Această distribuire se face cu scopul de a permite acționarilor să beneficieze de o parte din profitul realizat pe parcursul anului, iar eventualele diferențe rezultate din aceste distribuiri sunt regularizate la finalul anului, prin situațiile financiare anuale. Aceleași reglementări stipulează că, în cazul în care, la finalul anului, se constată că dividendele interimare au fost distribuite într-un cuantum mai mare decât profitul realizat, fostul asociat va avea obligația de a restitui suma corespunzătoare. Această obligație rămâne în vigoare chiar dacă asociatul nu mai are calitatea de acționar la momentul regularizării.

În ceea ce privește cesiunea părților sociale, este important de menționat că, în cazul în care un asociat își cesionează toate părțile sociale, această tranzacție nu poate modifica obligațiile legale privind regularizarea dividendelor. De exemplu, dacă la 30 septembrie 2026, un asociat primește dividende interimare, iar ulterior, la 1 octombrie 2026, își cesionează părțile sociale, obligația de restituire a dividendelor, în cazul în care rezultatul anual nu permite menținerea integrală a acestora, va reveni fostului asociat. Aceasta se datorează faptului că legislația nu permite transferul responsabilităților legate de regularizare printr-un contract de cesiune.

Conform articolului 19 alineatul (3^2) din Legea contabilității nr. 82/1991, regularizarea sumelor repartizate se efectuează după aprobarea situațiilor financiare anuale. În cazul în care rezultatul anual permite menținerea dividendelor interimare, fostul asociat nu va avea nicio sumă de restituit. În schimb, dacă se constată că dividendele au fost distribuite în exces, acesta va fi obligat să restituie suma corespunzătoare. Este esențial ca această restituire să fie efectuată în termen de 60 de zile de la aprobarea situațiilor financiare, iar în caz contrar, se vor aplica dobânzi penalizatoare.

În ceea ce privește clauzele contractuale din cadrul cesiunii, acestea pot stipula modalități de suportare a eventualelor obligații de restituire. De exemplu, contractul de cesiune poate prevedea ca ceilalți asociați să suporte suma pe care fostul asociat ar trebui să o restituie societății. Totuși, aceste clauze nu transformă dividendul interimar într-un dividend definitiv și nu modifică persoana care are obligația de restituire conform legii. Astfel, chiar dacă cei patru asociați decid să plătească suma datorată de fostul asociat, obligația de restituire rămâne în sarcina acestuia, conform legislației.

În concluzie, regularizarea dividendelor interimare în cazul cesiunii părților sociale este un proces complex care trebuie să respecte prevederile legale. Asociații trebuie să fie conștienți de obligațiile care decurg din distribuirea dividendelor și de faptul că, în cazul în care rezultatul anual nu susține aceste sume, responsabilitatea de restituire va reveni fostului asociat, indiferent de statutul său la momentul regularizării. Această situație subliniază importanța unei bune gestionări a documentației contabile și a respectării legislației în vigoare.