Procedura contabilă în cazul majorării capitalului social fără aport efectiv

În cazul în care o societate a majorat capitalul social, dar aportul asociatului nu a fost efectiv virat, este important să se clarifice modul în care trebuie reflectată această situație în contabilitate. O astfel de situație poate apărea, de exemplu, atunci când o societate încasează o factură emisă unui client și transferă suma dintr-un cont în altul, fără a menționa explicit destinația sumei transferate.

Un exemplu concret este cazul unei societăți care, în luna ianuarie, a încasat o sumă într-un cont bancar în euro, iar ulterior a transferat echivalentul a 4.800 lei în contul de lei. La finalul lunii septembrie, societatea a realizat că a depășit plafonul cifrei de afaceri, ceea ce a făcut necesară majorarea capitalului social. Administratorul a susținut că această majorare fusese deja realizată prin transferul de 4.800 lei din contul de euro în contul de lei.

Din punct de vedere contabil, este esențial să se facă distincția între aportul efectiv al asociatului și fondurile care aparțin deja societății. Transferul de 4.800 lei nu poate fi considerat un aport al asociatului, deoarece banii proveneau din încasarea unei facturi, nefiind astfel o contribuție din patrimoniul personal al asociatului. Această sumă reprezintă, de fapt, o simplă operațiune de virament între conturile societății, fără a implica un aport efectiv.

Înregistrările contabile pentru acest transfer ar trebui să reflecte natura sa de virament intern, utilizând conturile corespunzătoare. Astfel, înregistrarea ar putea fi realizată prin debitarea contului 5124 (Conturi la bănci în valută) și creditarea contului 5121 (Conturi la bănci în lei), fără a afecta capitalul social al societății. Aceasta înseamnă că, în contabilitate, suma de 4.800 lei rămâne evidențiată în contul 456 (Decontări cu asociații privind capitalul) ca o datorie a asociatului către societate.

Există două variante prin care majorarea capitalului social poate fi reflectată în contabilitate, în funcție de cum a fost înregistrată la Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC). Prima variantă ar putea fi înregistrarea ca „Aport în numerar/bancă al asociatului”, ceea ce ar impune ca asociatul să vireze efectiv suma de 4.800 lei din fondurile sale personale. A doua variantă ar putea fi „Incorporarea surselor interne”, dacă majorarea capitalului a fost declarată ca provenind din surse proprii ale societății, cum ar fi profitul acumulat sau rezervele.

Dacă majorarea a fost înregistrată ca aport în numerar, este necesar ca asociatul să depună suma respectivă în bancă sau să compenseze o datorie existentă a societății către el. În cazul în care majorarea a fost realizată prin surse interne, transferul de bani din contul de euro în contul de lei nu ar necesita aporturi externe, ci ar fi considerat o simplă operațiune de trezorerie.

Este crucial ca administratorul societății să fie conștient de diferența dintre patrimoniul personal și cel al societății, pentru a evita confuzii legate de aporturile de capital. Chiar dacă ONRC a înregistrat majorarea capitalului social, contabilitatea trebuie să reflecte corect realitatea operațiunilor financiare, iar asociatul va continua să datoreze societății suma de 4.800 lei, care trebuie regularizată printr-o plată efectivă sau prin compensare cu o altă datorie.