Monografia contabilă pentru inventar intermitent: Etape principale

Contabilitatea stocurilor pe baza inventarului intermitent este reglementată de OMFP 1802/2014, conform căreia această metodă face parte din politicile contabile ale societății. Inventarul intermitent presupune o abordare diferită față de inventarul permanent, având un mecanism specific de înregistrare a stocurilor. Această metodă nu este permisă în comerțul cu amănuntul atunci când se aplică metoda global-valorică, conform reglementărilor contabile.

Metoda inventarului intermitent implică parcurgerea a patru etape principale în fiecare perioadă de raportare, fie că este vorba de o raportare lunară sau trimestrială. Prima etapă are loc la începutul perioadei, când se anulează stocul inițial existent, iar acesta este transferat pe cheltuieli. De exemplu, se poate realiza o înregistrare contabilă prin care se debitează contul de cheltuieli cu materiile prime și se creditează contul de materii prime cu valoarea stocului inițial.

A doua etapă se desfășoară pe parcursul perioadei, când se efectuează aprovizionări sau achiziții de stocuri. Aceste achiziții sunt înregistrate direct în conturile de cheltuieli, fără a afecta conturile de stocuri. De exemplu, înregistrarea achizițiilor se face prin debitarea contului de cheltuieli și creditarea contului de furnizori. Dacă societatea este plătitoare de TVA, se va înregistra și TVA-ul deductibil.

În a treia etapă, care se referă la consumuri sau ieșiri, nu se efectuează nicio înregistrare contabilă pe parcursul lunii pentru darea în consum sau eliberarea din magazie a materialelor sau mărfurilor. Vânzările către clienți sunt înregistrate normal, doar pe venituri, prin debitarea contului de clienți și creditarea contului de venituri din vânzarea mărfurilor.

Ultima etapă are loc la sfârșitul perioadei, când se efectuează inventarierea fizică a stocurilor rămase. Aceasta este crucială pentru determinarea stocului final, care va fi înregistrat printr-o notă contabilă similară cu cea din prima etapă, dar în sens invers. Se va debita contul de materii prime și se va credita contul de cheltuieli cu valoarea stocului final rezultat din inventar.

Calculul consumului sau costului bunurilor vândute se realizează prin formula: Consum (CMV) = Stoc Inițial + Achiziții - Stoc Final. Este important de menționat că, în cazul în care se aplică metoda global-valorică, utilizarea inventarului intermitent nu este permisă, iar societățile trebuie să respecte principiul permanenței metodelor de contabilitate de la un exercițiu la altul.

Pe lângă aceste etape, există și documentația obligatorie care trebuie întocmită la locul de depozitare. Aceasta include listele de inventariere, Nota de Receptie și Constatare de Diferente (NIR) și bonurile de consum. Listele de inventariere sunt esențiale pentru determinarea stocului final, iar NIR-ul este necesar la primirea bunurilor. Bonurile de consum servesc ca documente de eliberare din magazie și justifică predarea materialelor către secțiile de producție sau punctele de consum.

În concluzie, metoda inventarului intermitent este o abordare contabilă care necesită o atenție deosebită în ceea ce privește etapele de raportare și documentația necesară, asigurând astfel o gestionare eficientă a stocurilor în cadrul unei societăți. Respectarea acestor proceduri este esențială pentru a evita eventualele sancțiuni și pentru a menține o evidență contabilă corectă.