Impozitul pe dividende: calcul și obligații fiscale

Impozitul pe dividende este o obligație fiscală care revine societății care distribuie și plătește dividendele către acționari sau asociați. Conform legislației fiscale din România, în special articolele 43, 97 și 224 din Codul fiscal, impozitul se calculează asupra valorii brute a dividendelor prin aplicarea unei cote legale. Această cotă se reține la sursă, ceea ce înseamnă că societatea plătitoare achită beneficiarului suma netă, rezultată din deducerea impozitului datorat. Suma reținută este apoi virată la bugetul de stat.

Începând cu 1 ianuarie 2026, cota impozitului pe dividende se va stabili la 16%, conform modificărilor legislative recente. Această cotă se aplică dividendelor distribuite, inclusiv celor provenite din profituri realizate în exerciții financiare anterioare. Este important de menționat că, pentru dividendele distribuite în anul 2025, se va menține cota de 10%, chiar dacă plata acestora se va efectua în 2026.

Pentru dividendele acordate persoanelor fizice rezidente, impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 16% asupra valorii brute a dividendelor. Societatea care efectuează plata este responsabilă pentru reținerea impozitului la sursă, care este considerat final. Acesta trebuie declarat și plătit la bugetul de stat până pe 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-au efectuat plățile. De exemplu, dacă dividendele sunt plătite în octombrie 2026, impozitul aferent trebuie declarat și achitat până pe 25 noiembrie 2026.

În cazul dividendelor distribuite, dar neachitate până la sfârșitul anului, impozitul aferent trebuie declarat și plătit până pe 25 ianuarie inclusiv a anului următor distribuirii. Aceasta se aplică și în cazul plăților parțiale efectuate în cursul anului, unde obligația de declarare și plată se referă doar la impozitul aferent dividendelor rămase neachitate.

Pe lângă formularul 100, care se depune pentru impozitul pe dividende, societatea are și obligația de a depune formularul 205, care este o declarație informativă privind impozitul reținut la sursă. Această declarație se depune anual, până la sfârșitul lunii februarie a anului următor celui de raportare și trebuie să conțină informații detaliate pentru fiecare beneficiar, inclusiv dividendele distribuite și impozitul reținut.

În ceea ce privește dividendele acordate persoanelor juridice române, acestea sunt supuse aceleași reglementări fiscale, cu o cotă de impozit de 16% aplicată asupra dividendului brut. Societatea plătitoare are obligația de a calcula și reține impozitul, pe care trebuie să-l vireze la bugetul de stat până pe 25 inclusiv a lunii următoare plății dividendelor. De asemenea, pentru dividendele neachitate până la sfârșitul anului, impozitul se declară și se achită până pe 25 ianuarie a anului următor.

În concluzie, impozitul pe dividende este o componentă esențială a legislației fiscale românești, iar societățile trebuie să fie atente la obligațiile de calculare, reținere și declarare a acestuia pentru a evita eventualele sancțiuni. Este recomandat ca fiecare societate să se familiarizeze cu reglementările în vigoare și să respecte termenele stabilite de lege pentru a asigura o conformitate fiscală adecvată.