Implicatiile fiscale si contabile ale renuntarii asociatului la imprumutul acordat societatii
Atunci când un asociat decide să renunțe la un împrumut acordat societății, reflectat în contabilitate în contul 4551 „Acționari/Asociați – conturi curente”, există două modalități principale de a proceda, fiecare având implicații contabile și fiscale specifice. Aceste metode sunt renunțarea voluntară la creanță și conversia creanței în capital social.
Renunțarea voluntară la creanță, cunoscută și sub denumirea de remiterea de datorie, presupune că asociatul (creditorul) decide, cu acordul societății (debitorul), să ierte firma de plata datoriei. Această operațiune este reglementată de Codul Civil, iar pentru a o implementa, sunt necesare anumite documente, cum ar fi hotărârea Adunării Generale a Asociaților (AGA) și un act adițional la contractul de împrumut. Din punct de vedere contabil, suma la care se renunță se recunoaște ca venit al societății, ceea ce înseamnă că înregistrarea contabilă va fi: 4551 = 7588.
Implicarea fiscală a acestei metode este semnificativă. Venitul înregistrat în contul 7588 este considerat venit impozabil. Dacă firma este microîntreprindere, suma va influența baza de calcul a impozitului pe venitul microîntreprinderilor, existând riscul de depășire a plafonului fiscal pentru menținerea acestui regim. În cazul în care societatea plătește impozit pe profit, venitul va afecta direct rezultatul curent, diminuând pierderea fiscală și contabilă. Totuși, un dezavantaj este că, deși pierderea contabilă se diminuează, societatea va datora impozit pentru venitul generat de iertarea de datorie.
A doua opțiune este conversia creanței în capital social, prin care creanța certă, lichidă și exigibilă pe care asociatul o are asupra societății este compensată prin emiterea de noi părți sociale. Această metodă este reglementată de Legea Societăților și necesită, de asemenea, o hotărâre AGA, contractul de creditare inițial și o expertiză contabilă care să ateste că sumele sunt certe, lichide și exigibile. Procedura implică depunerea unui dosar la Registrul Comerțului pentru înregistrarea majorării de capital.
Din punct de vedere contabil, înregistrările vor fi: 456 = 1011 pentru subscrierea majorării de capital și 4551 = 456 pentru compensarea creanței din împrumut. Odată ce capitalul este aprobat de ONRC, se va înregistra ca vărsat: 1011 = 1012. Un avantaj important al acestei metode este că nu generează venituri impozabile și nu afectează rezultatul fiscal al societății, ci doar structura capitalurilor proprii.
Este esențial de menționat că, în contextul modificărilor legislative recente, dacă societatea înregistrează pierderi contabile cumulate și activul net contabil scade sub jumătate din valoarea capitalului social subscris, trebuie luate măsuri rapide de remediere. Conform Legii nr. 239/2025, societățile aflate în această situație nu mai pot restitui legal împrumuturile primite de la asociați sau persoane afiliate până când activul net nu este reîntregit. Nerespectarea acestei obligații poate atrage amenzi severe, ceea ce face ca conversia împrumutului în capital social să nu fie doar o opțiune fiscală avantajoasă, ci și o obligație legală în anumite condiții.
În concluzie, renunțarea asociatului la împrumutul acordat societății poate fi realizată prin două metode distincte, fiecare cu implicații contabile și fiscale specifice. Este important ca aceste decizii să fie luate în considerare cu atenție, având în vedere contextul legislativ și situația financiară a societății.
Sursă: contabilul.manager.ro




