Cesiunea creanțelor în cazul activului net negativ

În contextul companiilor care înregistrează un activ net negativ, asociații pot lua în considerare cesionarea creanțelor rezultate din împrumuturile acordate societății către terți neafiliați. Această operațiune este posibilă, dar necesită o analiză atentă a condițiilor legale și a efectelor pe care le poate avea asupra societății și asupra părților implicate.

Asociatul are dreptul de a cesiona integral sau parțial creanța rezultată din împrumutul acordat societății, chiar dacă activul net este negativ și împrumutul nu poate fi restituit. Acest lucru se datorează faptului că activul net negativ și imposibilitatea de restituire a împrumutului nu determină, prin ele însele, indisponibilizarea creanței. Totuși, este esențial să se evalueze valabilitatea cesiunii, efectele asupra societății debitoare, obligația de reconstituire a activului net și riscul de insolvență.

Potrivit legislației în vigoare, cesiunea unei creanțe poate fi realizată dacă nu este interzisă prin contractul de împrumut, dacă creanța nu este declarată netransmisibilă prin lege, iar natura obligației nu exclude transmiterea. În general, creanțele bănești sunt divizibile, ceea ce permite asociatului să cesioneze o parte din soldul împrumutului. De exemplu, dacă un asociat are o creanță de 500.000 lei, acesta poate cesiona 200.000 lei unui terț, păstrând 300.000 lei ca creditor al societății.

Este important de menționat că nu este necesar acordul societății debitoare pentru cesiune, cu condiția ca în contractul de împrumut să nu existe o clauză care să impună acest acord. Totuși, societatea trebuie notificată cu privire la cesiune pentru ca aceasta să fie opozabilă. Contractul de cesiune trebuie să conțină informații esențiale, precum contractul din care provine creanța, soldul total, partea cesionată, prețul cesiunii, dobânzile, scadența și eventualele garanții.

Cesiunea nu implică restituirea împrumutului de către societate, ci doar schimbarea creditorului. Astfel, asociatul rămâne creditor pentru partea necedată, iar terțul devine creditor pentru partea cesionată. De asemenea, societatea nu este parte obligatorie în contractul de cesiune, iar prețul cesiunii este datorat de terț asociatului cedent. Este important de reținut că, indiferent de prețul la care a fost vândută creanța, datoria societății rămâne neschimbată în contabilitate.

Cesiunea creanței nu contribuie la reconstituirea activului net, deoarece datoria societății rămâne la aceeași valoare. Aceasta înseamnă că totalul activelor și datoriilor nu se modifică, iar capitalurile proprii și activul net rămân la fel. Societatea trebuie să continue să respecte măsurile legale privind reconstituirea activului net, conform legislației aplicabile.

În concluzie, cesiunea creanțelor de către asociați în cazul activului net negativ este posibilă, dar vine cu o serie de implicații legale și financiare ce trebuie luate în considerare. Aceasta nu elimină obligația societății de a-și reconstitui activul net și nu schimbă valoarea totală a datoriilor în contabilitate. Asociații trebuie să fie conștienți de aceste aspecte pentru a evita eventualele probleme legale și financiare.