Recent, Luisiana Dobrinescu, avocat și managing partner la Dobrinescu Dobrev Haraga, a subliniat într-un comunicat adresat comunității antreprenoriale că digitalizarea a transformat modul în care ANAF desfășoară inspecțiile fiscale. Aceasta a permis inspectorilor ANAF să devină mai exigenți, recalculând cifra de afaceri a firmelor și accelerând procesul de inspecție. Dobrinescu afirmă că accesul la o cantitate mare de date despre tranzacțiile contribuabililor, inclusiv cele internaționale, împreună cu utilizarea agenților de inteligență artificială, facilitează o argumentație mai solidă din partea ANAF, ceea ce îngreunează contestarea deciziilor de impunere.
Potrivit avocatei, ANAF a deschis un nou capitol în calificările fiscale, axându-se pe ajustarea profiturilor impozabile prin majorare, pe motiv că acestea au fost diminuate artificial de către contribuabili. Dobrinescu a prezentat două exemple concrete din rapoartele de inspecție fiscală emise în luna august 2026. În primul caz, ANAF a observat o scădere semnificativă a cifrei de afaceri, menținând constant personalul și cheltuielile, ceea ce a generat suspiciuni de nefiscalizare a unei părți din venituri. În al doilea exemplu, ANAF a remarcat o încetare bruscă a încasărilor la sfârșitul anului fiscal, suspectând că aceasta a fost realizată pentru a evita depășirea plafonului de cifră de afaceri care ar fi generat obligația de plată a impozitului minim pe cifra de afaceri (IMCA).
În ambele situații, ANAF a utilizat comparația coeficienților de profitabilitate din anii anteriori ca argument principal. Dobrinescu a menționat, de asemenea, că ANAF se bazează pe articolul 40^4 din Codul fiscal, care se referă la demersuri ne-oneste, fără substanță economică, având ca scop obținerea unui avantaj fiscal. Aceasta sugerează o schimbare în abordarea ANAF, care depășește limitele tradiționale ale recalificării fiscale, axându-se pe principii și pe conduita subiectivă a contribuabilului.
Avocata a subliniat că, deși o decizie de business de a renunța la încasări poate fi validă, ANAF poate considera această acțiune suspectă, ceea ce ar putea duce la o inspecție fiscală. Deși simplul motiv de a nu încasa nu ar trebui să genereze obligații fiscale suplimentare, ANAF caută să determine dacă o astfel de situație este o aparență înșelătoare, sugerând nefiscalizarea veniturilor sau împărțirea acestora între mai multe firme cu același profil de activitate.
În concluzie, Dobrinescu subliniază că, în astfel de cazuri, argumentația trebuie să se concentreze pe firescul operațiunilor economice și pe obligația ANAF de a dovedi caracterul artificial al acțiunilor contribuabilului pe care le contestă. Această nouă abordare a ANAF poate avea un impact semnificativ asupra modului în care antreprenorii își gestionează afacerile și cum își declară veniturile, în contextul unei digitalizări tot mai accentuate în domeniul fiscal.
Sursă: startupcafe.ro
