Prețurile de transfer în 2026: noi reglementări pentru companii

Recent, ANAF a publicat două ordine care vor schimba semnificativ modul în care companiile din România trebuie să gestioneze prețurile de transfer începând cu tranzacțiile aferente anului 2026. Aceste reglementări introduc obligații noi pentru marii contribuabili, care vor trebui să se conformeze unor cerințe sporite de raportare și documentare.

Primul ordin transformă dosarul prețurilor de transfer într-o obligație anuală de raportare electronică, ceea ce înseamnă că marii contribuabili nu vor mai prezenta acest dosar doar la solicitarea autorităților fiscale, ci vor fi obligați să-l întocmească și să-l depună electronic prin Spațiul Privat Virtual (SPV) într-un termen specific. Aceasta reprezintă o schimbare semnificativă, deoarece până acum companiile pregăteau dosarul doar în contextul unei inspecții fiscale.

Noile reglementări aduc cu sine și o revizuire a pragurilor de documentare, care vor fi evaluate la nivelul fiecărei tranzacții individuale cu fiecare persoană afiliată. De asemenea, conținutul dosarului va fi extins, iar informațiile necesare documentării vor fi mult mai detaliate. Companiile vor trebui să furnizeze studii de comparabilitate mai riguroase și să utilizeze formate standardizate pentru raportarea tranzacțiilor cu părți afiliate.

Aceste modificări vor avea un impact semnificativ asupra volumului de muncă al companiilor, deoarece fiecare tranzacție cu o persoană afiliată care depășește noile praguri va necesita o analiză distinctă, susținută de documentație corespunzătoare. În plus, autoritățile fiscale vor avea, pentru prima dată, o imagine anuală și completă a tuturor tranzacțiilor intragrup, ceea ce va permite o evaluare mai detaliată a riscurilor înainte de a iniția inspecțiile fiscale.

Un aspect important de menționat este că, în absența unui dosar conform, ANAF poate considera că prețurile de transfer nu reflectă valoarea de piață, ceea ce poate duce la ajustări fiscale, impozite suplimentare, dobânzi și penalități. Acest lucru subliniază importanța pregătirii temeinice a dosarului de prețuri de transfer, indiferent de stadiul inspecției fiscale.

Al doilea ordin se concentrează asupra acordurilor de preț în avans (APA), care au fost actualizate pentru a clarifica procedura și a extinde posibilitățile de utilizare. Printre modificările aduse se numără posibilitatea aplicării unui APA și pentru perioade fiscale anterioare, prin mecanismul de roll-back, care poate acoperi până la 5 ani, în anumite condiții. Aceasta oferă companiilor o oportunitate strategică de a obține certitudine fiscală și de a reduce riscurile asociate disputelor privind prețurile de transfer.

De asemenea, noile reglementări impun cerințe mai detaliate privind documentația și studiile de comparabilitate necesare pentru solicitarea unui APA, precum și formalizarea interacțiunii cu ANAF pe parcursul procedurii. Aceste aspecte pot face din procedura APA o opțiune mai atractivă pentru contribuabili care doresc să minimizeze riscurile fiscale.

În concluzie, noile reglementări reflectă o tendință a autorităților fiscale de a acorda o atenție sporită tranzacțiilor intragrup și documentării prețurilor de transfer. Evaluarea din timp a impactului acestor cerințe și implementarea unei strategii adecvate de conformare devin esențiale pentru a limita riscurile fiscale și administrative. Printr-o abordare proactivă, companiile pot transforma aceste cerințe într-un instrument de creștere a certitudinii fiscale și de reducere a riscurilor asociate controalelor viitoare.